În istoria Principatului Transilvaniei a existat o singură regină și cu ea a început totul – Isabella Jagiellon (1519-1559). 

După moartea soțului ei, regele Ungariei Ioan Zapolya (la 1540), a devenit o femeie singură, cu un prunc abia născut, fără putere în fața celor două imperii care aveau interesul să intre în posesia Regatului Ungariei – Imperiul Otoman și cel Habsburgic. 

În una dintre încleștările dintre cele două imperii, Sultanul Suleiman îi dă o lecție împăratului Ferdinand la Buda (1541) și transformă regatul maghiar în pașalâc. Regina Isabella este trimisă de sultan în Transilvania, alături de fiul său, regele minor Ioan Sigismund, înlăturat de la tron. Ungaria nu le mai aparținea. Poarta Otomană îi oferă în schimb Transilvania, pe care o recunoaște ca Principat. Îl numește principe pe fiul reginei, aflat acum sub tutela acesteia și a cardinalului Martinuzzi, devenit guvernator, până în momentul când va fi capabil să conducă singur. Coroana regală este predată împăratului Ferdinand I, considerat moștenitorul Regatului Ungariei, deși avea în posesie doar partea nordică a acestuia. 

Isabella nu era văzută cu ochi buni de către transilvăneni: ”Pentru că sunt mulți care ar vrea ca regina Isabella să renunțe la Transilvania și să nu intre în ea, pentru că nu le place cum domnește ca femeie sau ca preot (Martinuzzi), mai ales când îi văd sărăcia, care este atât de mare încât de multe ori nu are suficienți bani pentru bucătărie”.