Pe Ștefan Báthory îl putem numi liderul complet, nu numai diplomat. Atât din postura de principe al Transilvaniei (1571-1575), cât și din cea de rege al Poloniei (1575-1586), a combinat înalta sa erudiție și rafinamentul cultural cu abilitățile militare, diplomatice și economice ieșite din comun. Ultimele trei calități l-au ajutat să refacă puterea și imaginea Regatului Poloniei. 

În anii anteriori preluării titlului de principe a suferit o mare dezamăgire fiind abandonat de împăratul Imperiului Habsburgic, Ferdinand I, care a refuzat răscumpărarea sa din mâinile turcilor. A fost momentul când Ștefan Báthory a realizat că ascensiunea și puterea sa vor depinde exclusiv de propriile acțiuni și decizii.

În 1575 devine rege al Poloniei speculând oportunitatea creată după moartea lui Sigismund al II-lea, fără urmași, și iscusința militară care l-a ajutat să câștige partida împotriva Habsburgilor. Un ajutor decisiv l-a primit din partea  cancelarului polonez Jan Zamoyski. 

Alfabetizarea Transilvaniei și creșterea calității vieții culturale a fost una dintre preocupările sale majore. El este cel care va fonda numeroase instituții educaționale, printre care Colegiul Iezuit din Cluj (1581).

O descriere subiectivă a lui Ștefan Báthory, dar cu siguranță corectă, este oferită de către cancelarul Farkas Kovacsóczy, după moartea acestuia și în sprijinul numirii pe tronul Poloniei a unui nou Báthory: „Dar nu numai în război era mare și glorios; nu voia să pară mai mic nici în lucrările lui de pace. Priviți înapoi la momentul când i s-a oferit regatul și comparați-l cu statul în care a părăsit țara: ce diferență uriașă. Cât de mare era atunci confuzia în toate, cât de ordonată este țara acum; atunci îți era frică de dușmanul vecin (rușii), acum se teme de tine; (…) Apoi a fost cea mai mare dificultate în administrarea justiției; acum e ușor. Atunci nu căutau decât dreptatea, dar rareori o găseau; serviciul juridic este acum sigur și rapid. Veniturile statului au fost atunci mult reduse și diminuate; le-a crescut cu mare râvnă…”