Despre Andrei Báthory

Andrei Báthory a fost principe al Transilvaniei doar câteva luni – atunci când a preluat-o de la nepotul său, Sigismund, în 1594, și înainte de bătălia de la Șelimbăr care avea să-i pună capăt vieții (1599).

Ciro Spontoni, autorul celebrei „Historia della Transilvania” (publicată în 1638), îl descria ca pe „un cardinal al Sfintei Biserici de o extremă ambiție”.

Era cunoscută la Andrei Báthory nemulțumirea afișată public față de principele Sigismund care tocmai se poziționase în favoarea intereselor habsburgice, situație văzută ca o mare trădare. Din acest motiv el a fost un aliat constant al polonezilor și un dușman al ligii anti-otomane păstrând încă proaspete amintirile războaielor și disputelor din trecut cu Imperiul Habsburgic condus atunci de Ferdinand I.

Andrei Báthory are reputația acelui principe al Transilvaniei cu un sfârșit similar cu cel al lui Mihai Viteazul. Înfrângerea în fața acestuia din urmă, la Șelimbăr (1599), a deschis drumul spre intrarea triumfală în Cetatea Alba Iulia a domnitorului valah.

Acest principe al familiei Báthorilor este înmormântat, cu toată cinstea cuvenită, în Catedrala Romano-Catolică din Alba Iulia, ca un ultim gest de bunăvoiță oferit chiar de Mihai Viteazul, cel care nu i-a dorit niciodată moartea.